De câte ori nu ai gândit lucruri negative despre tine sau despre o situație? Ți-aduci aminte de câte ori, când ai greșit, ți-ai adresat cuvinte grele? Sau, gândindu-te la o situație din viața ta, ți-ai zis sau ți-au venit gânduri de genul: “nu am eu norocul ăsta…”, “eu nu pot să fac …, d-apoi să aspir să realizez…”, “cine sunt eu ca să visez la asta…”, “aș face asta, dar…”, și așa mai departe — fiecare cu ceea ce are impregnat din sistemul său de familie. Plus emoțiile care vin la pachet cu aceste gânduri.

Gândurile sunt Limbajul Creierului.
Emoțiile sunt Limbajul Corpului.

Zilnic, prin mintea noastră trec 60.000 – 70.000 de gânduri — dintre ele, maximum 5% sunt cele care se și materializează. Restul sunt gânduri recurente, ruminații care ne fac rău, ne duc într-o zonă de anxietate ce ne face să maximizăm situațiile negative sau să tot reluăm în minte experiențe prin care am trecut, continuând să ne gândim cum am fi putut face altfel.

Unul din mentorii mei, Jon Hallet, mi-a spus acum 10 ani ceva ce m-a ajutat să mă recadrez:
“Atunci când ai trecut printr-o situație complicată, nu te ajută să te gândești în continuu cum ai fi putut face altfel. Asta nu face decât să te înnebunească. În loc de asta, alocă-ți doar 5 minute după ce situația s-a încheiat, fă o reflecție la ceea ce s-a întâmplat și, dacă e ceva ce ai schimba în atitudinea ta, păstrează acea înțelegere și lasă situația să plece.”

Ușor de zis, greu de implementat — dar, din experiența mea, chiar este posibil să faci asta.

Joe Dispenza spune că, la vârsta de 35 de ani, 95% din ceea ce percepem ca ”așa sunt eu” constă în programe fixate în timp. Am gândit aceste gânduri și am simțit aceste emoții atât de des, încât ele au devenit starea noastră normală de a fi, la care revenim constant, în mod inconștient. După un timp, corpul, care trăiește aceste emoții interioare, nu mai poate diferenția între evenimentele exterioare și ceea ce trăim în interior.

Ceea ce am moștenit din sistemele din care facem parte merge mai departe cu noi, dacă nu începem să conștientizăm că, de fapt, nu ne ajută. Inconștient, le purtăm cu noi ca să aparținem — chiar dacă asta înseamnă să ne sabotăm.

Tot Dispenza spune că:
“Biochimia corpului, rețelele neuronale, nivelul hormonilor și chiar expresia genelor corespund întotdeauna cu gândurile, acțiunile și emoțiile noastre.”

Acum este momentul să ieși din aceste bucle care se repetă iar și iar, pentru a te dezvolta dincolo de vechile emoții și gânduri — dincolo de vechiul tău ”eu”.

Primul pas este să devii conștient/ă de gândurile și emoțiile tale.

EXERCIȚIU DE REFLECȚIE

Acordă-ți timp să reflectezi asupra gândurilor și emoțiilor tale. Devino conștient/ă de ele.

Îți recomand să faci acest exercițiu în scris, după ce te centrezi prin câteva cicluri de respirație 4-4-4-4 (de 4-5 ori):

4 secunde inspiri (în abdomenul inferior),
4 secunde ții aerul,
4 secunde expiri profund pe nas,
4 secunde ții respirația.

Corpul se relaxează, mintea se liniștește și poți gestiona mai ușor emoțiile care apar.

Răspunde la întrebările de mai jos cu sinceritate și curaj:

• Ce gânduri îți trec zilnic prin minte? De exemplu, care este primul tău gând dimineața?
• Ce emoții sunt legate de aceste gânduri?
• Cum vorbești cu tine însuți/însăți și cu ceilalți atunci când lucrurile nu merg cum ai dori?
• Ce comportamente repeți, deși simți că nu au legătură cu situația prezentă?
• Ce emoții și gânduri sunt asociate acestor comportamente?
• Sunt aceste gânduri conectate la iubirea de sine? Rezonează cu ceea ce îți dorești să aduci în viața ta?

Notează câteva gânduri pe care NU vrei să le mai ai în viitor (ex.: “Nu pot, nu sunt suficient, sigur nu va merge, perioada asta e groaznică, nu se schimbă nimic…”).

Odată ce începi să devii conștient/ă de gândurile și emoțiile tale, poți folosi această conștiență pentru a rescrie programele pe care le-ai rulat până acum. Este un proces de durată — însă merită fiecare minut.

Fă acest demers fără vină: gândurile vor continua să apară, doar observă-le și lasă-le să treacă, ca niște trenuri care nu opresc în gara ta.
Cu timpul, aceste „trenuri” vor schimba traseul — pentru că nu le mai găzduiești.

Cu susținere și gânduri bune,
Cristina