“Parintii dau, iar copiii primesc”
“Intr-o relatie adult -adult, a da si a primi trebuie sa fie in echilibru.”

Aici as mentiona si legea ajutorului: “Dam doar ceea ce avem si luam doar ceea ce avem neaparat nevoie si semenii nostri pot da. A ajuta are limite.”

Ma voi referi in prima parte la relatia parinte – copil.

In aceasta relatie, parintii dau si copiii primesc. Sunt situatii in care copiii percep ca ceea ce primesc este foarte mult, alte situatii in care copiii percep ca ceea ce primesc de la parintii lor este prea putin sau nimic.

Totusi fiecare copil a primit prin intermediul parintilor sai cel mai de pret dar: DARUL VIETII.

Indiferent cine au fost sau sunt parintii nostri, indiferent daca ii cunoastem sau nu, daca avut o copilarie fericita sau trista, va exista mereu un dezechilibru in acest sens – nu putem inapoia viata parintilor nostri atunci cand acestia imbatranesc si mor.

Si totusi echilibrul poate fi restabilit in diferite moduri:
➢ prin a transmite viata mai departe avand propria nostril copii, sau
➢ prin impartasirea vietii si harurilor noastre cu lumea prin creatia noastra, prin utilizarea la maxim a potentialului nostru in onoarea si memoria parintilor si stramosilor nostri.

Viata curge intotdeauna de la parinte la copil.

Jumatate din fiecare vine de la mama si jumatate vine de la tata. Atunci cand il respingem pe unul dintre ei sau parti din fiecare dintre ei, de fapt respingem (la nivel inconstient) acele parti din noi. Sunt constienta ca sunt situatii in care nu este posibila reconcilierea efectiva cu parintii/ parintele, sunt situatii in care sunt necesare limite sanatoase, e necesara pastrarea unei distante. Sunt situatii in care uni copii au fost abuzati, parasiti, neglijati – este foarte dificil sa treci peste asta.
Ceea ce ajuta insa este a privi in trecut cu blandete, chiar daca poate fi foarte dificil sa facem asta. Poate ca la inceput constientizam furia, neputinta de atunci. Si, cu tot greul, e benefic sa facem un pas inainte prin a lucra propria constelatie ca si client – acolo putem constientiza ca, da, acel lucru s-a intamplat si nu se poate schimba. Ceea ce se poate schimba insa este faptul ca putem intelege ca putem lasa acele poveri celor ce ni le-au dat sa le purtam pentru ca nu au stiut sa faca altfel, pentru ca, la randul lor, au primit acele poveri.

Si putem apoi spune: “mi s-a intamplat asta si nu pot schimba ce a fost, dar aleg sa renunt la povestea pe care mintea mea a creat-o pentru a putea supravietui. Acea poveste imi mentine prezenta suferinta iar eu imi doresc pacea sufletului”.

Relatiile Adult – Adult

Putem stabili relatii sanatoase cu alti oameni doar atunci cand ne-am vindecat ranile copilariei, cand am renuntat la povestile despre cum parintii nostri ar fi putut fi altfel. Asa putem atrage persoane vindecate la randul lor si putem avea cu adevarat o relatie adult – adult in echilibru.

Daca insa nu ne-am vindecat, inca ne judecam parintii si ne dorim ca acestia sa fie altfel, in relatiile de cuplu sau in cele din organizatiile in care lucram vom cauta mereu si mereu o mama mai buna, un tata mai bun. Acest lucru il facem inconstient, prin proiectiile pe care le facem pe partenerii de cuplu sau/si pe partenerii de afaceri, sefi, colegi.

Si vom gasi intotdeauna in aceste sisteme oameni care sa ne indeplineasca acele nevoi – daca tiparul nostru era sa facem totul pentru un parinte, atunci vom face totul pentru partenerul de cuplu astfel incat acesta sa ne iubeasca cum nu ne-a iubit acel parinte; daca tiparul nostru era sa ne retragem si sa ne resemnam pentru ca asa era cel mai sigur, tendinta va fi sa facem acelasi lucru si in relatia de cuplu.

Si asa putem observa ca unul dintre parteneri da mai mult iar celalalt ia mai mult sau refuza sa ia pentru ca i se pare ca i se ofera prea mult si nu stie cum sa gestioneze asta.

Astfel echilibrul de schimb se strica si relatia are sanse mari sa se destrame – fie printr-o despartire fizica, fie printr-o despartire emotionala (chiar daca fizic cuplul continua sa existe) care duce la infidelitate sau pur si simplu la retragere in sine.

EXERCITIU DE REFLECTIE

Te invit sa iti iei timp sa raspunzi cu sinceritate si curaj la intrebarile de mai jos.

Iti recomand sa faci asta in scris, centrandu-te mai intai prin exercitii de respiratie – de tip 4-4-4-4 repetate de 4-5 ori (4 secunde inspiri ducand aerul in abdomenul inferior, 4 secunde tii aerul, 4 secunde expiri profund eliminand aerul din abdomen si 4 secunde iti tii respiratia). Astfel coprul tau se relaxeaza, mintea se calmeaza si poti sa faci fata emotiilor care apar.

Raspunsurile pe care le gasesti pot fi incomode – insa te vor ajuta sa identifici realitatea din viata ta si povestile pe care, poate, inca le mai ruminezi. Si cu siguranta te ajuta sa iti clarifici temele pe care vrei sa le explorezi prin intermediul constelatiilor familiale in cadrul atelierelor sau a constelatiilor dedicate.

Referitor la propriul tau sistem familial:

• Pot sa le spun pe deplin „da” parintilor mei (sau ii resping in continuarepe ei sau parti din ei)?
• Inca traiesc cu durerea ca nu am primit suficient de la parintii mei?
• Inca mai am asteptari de la parintii mei?
• Ma aștept ca partenerul meu de cuplu sa ma faca fericit?
• Dau mai mult în relatia mea de cuplu pentru că vreau să fiu iubit/a?
• Observ ca ma retrag în relatia mea de cuplu pentru că nu ma simt in siguranta?
• Astept de la copiii mei ceva ce ei nu-mi pot oferi (daca ai copii)?

Referitor la sistemele din care faci parte (cel familial dar si celelalte – scoala, loc de munca, cercul de prieteni etc):

• Dau mai mult celor din jurul meu decat primesc de la ei?
• Cer mai mult de la cei din jur decat pot ei de fapt sa ofere?
• Pot cere ajutor si sa-l primesc atunci cand am nevoie?
• Pot spune „nu” cand am nevoie de odihna?
• Sunt eu cel care este mereu disponibil/a?
• Respect un „nu” din partea celor din jurul meu atunci cand au nevoie de odihna?
• Sunt mai degraba cel care daruieste sau cel care primeste?
• Ma enervez daca altii nu-mi vad eforturile?
• Sunt constient/a cand dau prea mult?

Cu sustinere si ganduri bune,

Cristina