Fiecare are locul sau in sistemul de familie, loc care nu poate fi ocupat de altcineva

In familia fiecaruia exista parinti si copii. Capul familiei este reprezentat de tata si mama iar apoi vin toti copiii, de la cel mai mare la cel mai mic (ca varste), incluzandu-i pe toti chiar daca sunt sau nu in viata.

In familiile largite, ii intalnim pe cei care au fost inainte (chiar pana la a 7-a generatie), cei care au lasat spatiu – parintii biologici (in cazul adoptiilor), partenerii si copiii din relatiile anterioare si cei care au venit dupa .

Ordinea este reprezentata de respectul oferit celor de dinainte si grija manifestata pentru cei de dupa. Daca acest lucru nu se intampla, apar dezechilibre in relatiile noastre – acestea aparent nu pot fi explicate, insa atunci cand ordinea se restabileste, sistemul nostru de relatii se linisteste si se echilibreaza.

Iata mai jos situatiile identificate ca generatoare de dezechilibre in sistemele familiale din cauza nerespectarii ordinii fiecarui individ in propriul sau sistem:

1. In cazul relatiei parinte – copil pot aparea urmatoarele dezechilibre:

• Un parinte singur sau un parinte abuzat se bazeaza pe sprijinul emotional al unuia dintre copii – atunci poate apare parentificarea copilului;
• Situatia in care un parinte afirma ca este prietenul copilului sau – in acest caz, cine este parintele acelui copil? Cine impune limitele atat de necesare? Un parinte este esential sa stabileasca limite pentru copii sai, astfel incat si ei sa isi poata ocupa locul cuvenit si sa nu fie impovarati cu o responsabilitate care nu este a lor. Un copil, trebuie sa respecte limitele parinților sai sau poate chiar trebuie sa stabileasca limite (ceea ce este de obicei posibil in mod constient doar ca adult) in cazul parintilor care nu isi ocupa locul ca adulti;
• In cazul copiilor adoptati – parintii adoptivi nu recunosc contributia parintilor biologici. Parintii biologici sunt intotdeauna cei care trebuie onorati si respectati pentru ca au dat viata copilului. Ei au fost si sunt intotdeauna primii. Fara ei, parintii adoptivi nu ar fi avut niciodata sansa de a avea grija de acest copil.

1. Ordinea fratilor

• Pentru orice copil (chiar adult fiind, copil al parintilor sai) este important sa iși cunoască locul in rindul fratilor. Atunci cind avorturile spontane, avorturile sau embrionii „nereusiti” prin FIV nu sunt recunoscuti ca parte a familiei, copiii vii poarta adesea inconstient aceasta greutate si chiar vinovatie ca ei au trait si ceilalti nu, care se manifesta prin a nu-si gasi locul, prin a avea tendinta de a trai mai multe vieti intr-una singura, prin supraresponsabilizare constanta pentru altii si lipsa grijii fata de sine;
• In ceea ce privește rangul fratilor, copilul adoptat este intotdeauna ultimul la rand, chiar daca este mai mare decat fratii adoptivi. Ei poarta cea mai mica responsabilitate in sistemul familiei adoptive;
• Copii care s-au nascut in relatia anterioara sunt, ca ordine, inaintea copiilor nascuti in relatia actuala pentru parintele lor – iar noul partener e nevoie sa respecte asta pentru a pastra echilibrul in relatie.

1. Fostii parteneri (din relatiile anterioare)

• Fostii parteneri/ partenere din relatiile anterioare este necesar a fi onorati – chiar daca acele relatii s-au terminat cu furie, frustrare sau chiar ura. Este important de observat si onorat faptul ca acesti “fosti” au facut loc partenerilor actuali. Ce inseamna a onora, chiar in conditiile in care relatia nu s-a terminat tocmai bine? Inseamna a da un loc acelei relatii si a acelui partener in sistemul tau, a nu-l exclude ca si cand nu ar fi existat;
• Daca exista copii din relatiile anterioare, fostii parteneri vor ramane mereu parintii copiilor. Excluzand din inima acel partener, excludem din copii exact acea parte – copiii vor trebui sa echilibreze acest lucru si sa suporte consecintele. Inconstient copiii vor include acel partener prin replicarea unor comportamente, adictii sau poate chiar afectiuni ale acestuia.

Te invit sa reflectezi la propriul tau sistem, raspunzandu-ti cu sinceritate la urmatoarele intrebari:

➢ Sunt pe locul cuvenit in propria mea familie de origine?
➢ Imi cunosc locul in randul fratilor (vii si morti)?
➢ Imi respect fratii mai mari sau “stiu eu mai bine”?
➢ Imi sustin fratii mai mici?
➢ Respect locul parintilor mei in familie? Raman eu pe locul meu de copil al parintilor mei sau mi-am luat responsabilitatea de a fi eu parintele lor, simtindu-ma “mai mare” decat ei?
➢ Recunosc si respect limitele si limitarile care vin odata cu locul meu cuvenit?
➢ Daca sunt parinte: imi asum rolul de mama sau tata sau le permit (sau chiar le cer) copiilor mei sa fie “mai mari” decat mine responsabilizandu-i excesiv in raport cu varsta lor?
➢ Ii onorez pe fostii parteneri din sistemul meu familial?
Toate aceste raspunsuri te ajuta sa intelegi sau macar sa ai imaginea mai clara a locului tau in sistemul de familie si iti poate da in continuare ocazia sa explorezi mai in amanunt relatiile din cadrul sistemului tau de familie.

Si, cu siguranta, aceste raspunsuri vor fi de ajutor in cazul in care decizi sa lucrezi in calitate de client propriile constelatii familiale.

Cu sustinere si ganduri bune,

Cristina