Ghid practic pentru decizii si schimbare

Cât îți ia să te hotărăști să schimbi ceva ce nu mai funcționează în viața ta?

Dacă ești ca mine, probabil că întorci situația pe toate părțile. Analizezi variantele, faci liste Pro și Contra, poate chiar un SWOT — da, știu, reminiscențe de corporateză, dar uneori chiar utile — și te gândești la toate consecințele posibile.

Mai ales la ce ar putea să nu meargă.

La pachet pot apărea vina, teama că vei lua decizia greșită sau senzația că nu ai suficient curaj. Poate te întrebi ce vor spune ceilalți, ce vei pierde sau dacă vei putea face față schimbării.

Și continui să analizezi.

Când decizia seamănă cu un sens giratoriu

Imaginează-ți că ai intrat într-un sens giratoriu cu foarte multe ieșiri.

În Spania am experimentat unul cu șase opțiuni și a fost jale pentru conducătorul auto din mine. 🙂

Te învârți, te cerți puțin cu Waze, te stresezi și tot nu știi pe unde să ieși.

Dacă nu ești sigur ce ieșire să alegi, poți continua să te învârți. Este o soluție temporară, dar devine repede obositoare. Iar la un moment dat tot va fi nevoie să ieși pe undeva.

Așa se întâmplă și în multe dintre schimbările personale sau profesionale.

Avem mai multe variante:
– să rămânem într-un rol care nu ni se mai potrivește;
– să schimbăm compania sau chiar domeniul;
– să renegociem anumite responsabilități;
– să începem un proiect propriu;
– să încheiem o colaborare sau o relație;
– să nu schimbăm încă nimic, dar să ne pregătim pentru un moment viitor.

Cu cât încercăm să anticipăm fiecare consecință, cu atât putem deveni mai confuzi.

Mintea încearcă să ne protejeze. Caută certitudine înainte să ne permită să facem primul pas. Numai că, în perioadele de schimbare, certitudinea completă nu este aproape niciodată disponibilă.

Ce informații ne poate oferi corpul

Mult timp, am încercat să iau deciziile importante aproape exclusiv prin analiză.

Am trecut uneori cu vederea nodul din stomac, tensiunea din corp sau starea de neliniște care apărea când mă gândeam la un anumit drum. Le-am ignorat pentru că „doar nu mă iau eu după semne”.

Privind în urmă, nu a fost întotdeauna cea mai bună idee.

În timp, am învățat să lucrez sistemic și somatic și să observ cum pot aduce și informațiile oferite de corp în procesul unei decizii.

Asta nu înseamnă că trupul este un oracol sau că orice senzație trebuie transformată imediat într-o decizie.

Un nod în stomac poate indica faptul că o variantă nu ni se potrivește. Dar poate indica și teama de necunoscut, amintirea unei experiențe dificile sau disconfortul firesc produs de schimbare.

La fel, o senzație de ușurare poate fi un indiciu că ne apropiem de o direcție potrivită. Dar poate apărea și pentru că evităm o conversație dificilă sau o responsabilitate.

De aceea, semnalele corpului nu trebuie nici ignorate, nici urmate orbește. Au nevoie să fie observate și explorate, alături de fapte și de realitatea concretă.

Te poți întreba:
– Când mă gândesc la această variantă, ce se întâmplă în corpul meu?
– Unde simt tensiune?
– Ce anume mă sperie?
– Este vorba despre un pericol concret sau despre nesiguranța firească a unui pas nou?
– Ce se schimbă dacă îmi imaginez o altă direcție?
– Ce îmi spun faptele, dincolo de ceea ce simt?

Răspunsurile nu reprezintă decizia în sine. Dar pot scoate la lumină informații pe care analiza rațională nu le „vede” întotdeauna.

De la explorare la un plan concret

După ce explorăm ce ne atrage către schimbare, ce ne oprește și ce ne transmit reacțiile noastre, rămâne întrebarea practică:

„Bine, și acum ce fac?”

Aici devine util backward planning-ul. Adică să privim drumul dinspre destinație către punctul în care ne aflăm acum.

De cele mai multe ori, planificăm pornind din prezent către viitor. Ne uităm la situația actuală și încercăm să stabilim următorii pași.

Problema este că, din prezent, putem vedea foarte multe direcții posibile. Fiecare pas deschide alte variante, întrebări și riscuri. Astfel, planul se poate transforma într-o nouă sursă de blocaj.

Backward planning-ul schimbă perspectiva.

În loc să pornești din prezent și să încerci să ghicești întregul drum, începi de la rezultatul pe care ți-l dorești și reconstruiești parcursul în sens invers.

Îți propun sa faci un exercițiu

Înainte de a începe, alege o schimbare concretă la care te gândești.

Poate fi o schimbare profesională, o conversație pe care o amâni, începutul unui proiect sau o decizie personală.

Imaginează-ți că schimbarea s-a produs deja

Ai ajuns în locul profesional sau personal pe care ți-l dorești.

Nu trebuie să vezi toate detaliile și nici să construiești o imagine perfectă. Este suficient să observi:
– Unde ești?
– Ce este diferit?
– Ce faci diferit?
– Cum te simți?
– Ce a devenit posibil pentru tine?

Privește către pasul anterior

Din acel punct, uită-te în urmă și întreabă-te:

„Care a fost pasul făcut chiar înainte să ajung aici?”

Poate ai purtat o conversație importantă. Poate ai învățat ceva, ai cerut ajutor, ai stabilit o limită sau ai renunțat la ceva care nu îți mai era de folos.

Continuă să mergi înapoi

După ce ai identificat acel moment, întreabă-te din nou:
– Ce a trebuit să fac înainte?
– Ce a fost nevoie să învăț?
– Ce conversație a fost necesar să port?
– Ce resursă a trebuit să găsesc?
– Ce a trebuit să închei sau să las în urmă?
– Cine m-a putut susține în această etapă?

Continuă să mergi înapoi, pas cu pas, repetând procesul la fiecare etapă, până ajungi la momentul prezent.

Identifică primul pas posibil

Acum privește traseul pe care l-ai construit.

Care este primul pas pe care îl poți face din locul în care te afli astăzi?

Nu pasul ideal, pasul care rezolvă totul. Ci e unul concret și posibil.

Poate fi un telefon, o conversație, o informație pe care ai nevoie să o cauți, o întâlnire pe care să o programezi sau o oră pe care să o rezervi în calendar.

La final, este posibil să nu ai o hartă perfectă. Dar poți avea o succesiune mai clară a etapelor și, mai ales, poți vedea ce ai de făcut acum.

Claritatea nu înseamnă certitudine.

Backward planning-ul nu elimină toate îndoielile. Nu garantează că drumul va arăta exact așa cum l-ai imaginat și nici că nu va fi nevoie să îl ajustezi.

Viața reală nu respectă întotdeauna planurile făcute pe hârtie.

Nici corpul nu ne oferă un verdict pe care trebuie doar să îl executăm. Iar mintea nu poate anticipa fiecare situație care va apărea pe parcurs.

Însă, aduse împreună, informațiile oferite de corp, analiza rațională și planificarea practică ne pot ajuta să vedem mai mult decât vedeam din mijlocul blocajului.

Exercițiul nu transformă incertitudinea în certitudine. Dar poate reduce confuzia și poate transforma o dorință generală de schimbare într-un parcurs mai concret.

Cum lucrez efectiv

În lucrul cu clienții mei 1:1 și în Atelierul de Curaj aduc împreună aceste două dimensiuni:
– explorarea sistemică și somatică, prin care observăm ce se întâmplă dincolo de argumentele raționale;
– partea practică, prin care transformăm ceea ce devine vizibil în pași posibili.

Nu dau sfaturi și nu decid ce drum ar trebui să urmeze celălalt. Nu mă poziționez în zona de Zeu — mă rog, Zeiță. 🙂

Rolul meu este să susțin procesul fiecărui om de acolo de unde se află, astfel încât să poată vedea mai clar ce îl atrage către schimbare, ce îl oprește, ce resurse are și care ar putea fi următorul pas.

Pentru că nu avem întotdeauna nevoie să vedem întregul drum.

Uneori avem nevoie doar să alegem ieșirea din sensul giratoriu și să știm care este următorul reper.